[fantasmagORii melcOidale]

Hartiute colorate, pe care scriu blogurile pe care in mod sigur o sa uit sa dau o raita... si sa le citesc si sa ma complac doar in postura de vizitator si cititor... si zic "uite ba, mie de ce nu mi-a venit ideea asta?"... si imi raspund "ba, ideea asta nu mi-a venit pentru ca suntem diferiti". Eu ma gandesc la felul in care hartiutele colorate au devenit colorate si ma gandesc la omul care a facut hartiuta colorata sa fie diferita... era si el diferit cum hartiuta debanalizata e diferita de hartia contabilei de la o firma de tinut socoteli... prin urmare hartiuta ma face sa ma gandesc ca in timp ce le deshidrateaz, golindu-se de seva, perfuziile imi hidrateaza imaginatia, iluziile devin povesti pe care le traiesc in timp ce uit sa le mai povestesc. As putea produce o confuzie in masa daca nu as sti ca intelegi ca hartiuta are si ea viata ei, a trecut prin multe iar acum ca a ajuns la mine si eu scriu pe ea este pentru ca a ajuns la maturitate si este pregatita sa serveasca... nu asta face cu totii? cum inaintam in varsta ascultam de altii, uitam sa ne traim visele, visurile, uitam ca "vrem ceva", uitam cum e sa ai ce vrei cu adevarat... uitam cum e sa astepti pe peron si sa pui metroul pe silentios in timp ce te gandesti la momentele in care te-ai simtit bine si acum simti nevoia sa le "mulgi" (Dali). Imi doresc sa imi doresc din nou sa pot manca vise cu lingurita, si realizez ca imi doresc asa de mult incat, inca asteptand metroul parca blocat in trafic, imi scot din gentuta lingurita cu care savurez visul in care nu cred nimic, in care nu sper nimic, in care sunt libera!